Școală
de muzică
de la Unirii.

Opt minute cu mașina,
zece pe jos.

Din Piața Unirii, pe Dimitrie Cantemir în jos, o iei la dreapta pe Cuțitul de Argint, apoi la stânga pe o străduță mică. Ajungi la Tăbăcarilor după opt minute cu mașina în afara orelor de vârf. Pe jos, dacă vrei, ajungi în zece-doisprezece minute, pe alei ușor umbrite vara.

Cu metroul, ești la două stații de noi. Cobori la Tineretului, faci cinci minute pe jos, și ești la studio. Pentru familiile care nu au mașină, e un traseu simplu, pe care copilul îl învață după a treia vizită.

Unii părinți din zona Unirii preferă să vină cu mașina, să o parcheze pe Tăbăcarilor, și să aștepte în mașină sau într-o cafenea apropiată. Altii profită de oră pentru o plimbare în Parcul Tineretului, care e la cinci minute. Fiecare familie găsește ritmul ei.

Aproape de centru,
departe de agitație.

Familiile din zona Unirii trăiesc în inima Bucureștiului. Ritmul e iute, mașinile urlă la semafor, copiii ies din școlile din zonă direct în bulevard. Pentru lecția de muzică, părinții caută uneori o pauză din zgomot, un loc unde copilul să se așeze înainte să cânte.

Studioul de pe Tăbăcarilor e exact asta. Opt minute cu mașina, și te afli într-o stradă cu case scunde, copaci bătrâni, fără restaurante cu muzică tare, fără magazine. Copilul coboară din mașină în alt ritm. Asta, singur, îi face lecția mai bună.

Am primit mai mulți copii din școala italiană, din școala germană, de la Matei Basarab. Părinții lor apreciază că pot trece de la programul intens al copilului direct la ceva care-l relaxează, nu-l întinde mai tare. Muzica nu e o activitate extracurriculară aglomerată. Devine pauza bună a săptămânii.

Patru instrumente,
o echipă.